Zilele Topliţei

Zilele Toplitei, si eu invitat de catre mai multi amici de acolo… Se putea sa refuz? Ntz ntz ntz.

Asa ca… m-am pornit eu fain frumos (trebuia sa mai vina cineva cu mine, dar s-o decalat programul) catre iesirea din Reghin, la ocazie… Pregatit nevoie mare: O foaie pe care scria (ne)inteligibil si gros TOPLIŢA.

N-am stat mai mult de 10 minute (abia terminasem tigara) si opreste un sofer, intreb: Toplita? el: hai sus, imi place de tine ca nu mergi numa 2-3 sate, om hotarat, cu patalamă (foaia ceea, de “drum”).

Pe drum, aflu ca e cadru militar, povestim si ascultam muzica veche… (chiar avea o colectie SUPER!). A fost o calatorie scurta, de 2 ore:) Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul. El mergea mai departe, pana’n Sarmaş.

Ajung in Toplita… dau sa platesc… se zburleste omu la mine: Te-am adus din placere, nu mi-o strica. “Bea o bere pentru mine” la care eu: Hmm… atunci o sa beau doua: una pt tine, si una pt mine:) . Multumesc frumos… si am mers 2 minute pana la o terasa, unde aveau bere la dozator:)) Si m-am tinut de promisiune: am baut o bere rece rece. Cea pt mine… mai tarliu:)

Pun mana pe telefon, si-o sun pe Andreea Kelemen, sa vad de-s acasa cu familionu si sa ii vizitez… N-am mai fost la ei de doi ani! Sunt prieteni (toata familia) de pe net… dar e o relatie rara. Imi amintesc ca mai demult mi-o zis ca daca trec prin toplita si nu-i vizitez… unde-mi stau calcaiele… acolo o sa stea toate 3 picioarele:)) (asta zisa de tatal andreei)

A fost o intalnire misto, am tot povestit si ne-am ras… pana spre seara. Ah.. la un moment dat am iesit cu Andreea la plimbare, sa-mi mai zica de una alta. Ea mi tare draga, iar parintii ei tot cam asa ma vad:) Simpatic, zapacit, plimbaret, hazliu… si cu lipsa de kilometri, cum zicea Dorin, tatal ei:)

Seara… am iesit la festival, la zilele topliţene. N-au fost formatii de renume, era sambata doar… insa cei ce-au cantat… au cantat live, si chiar foarte bine. Mi-a placut la culme. Muzica buna, piese noi si vechi… cantate de cantareti locali, din ce-am inteles eu. Ah, spre final a venit si Cotabiţă… cu trupa lui. Am stat cu familionu Andreei, apoi venise si prietenu ei, si am mai stat la taclale pana dupa 12, cand am declarat imprastiere generala si i-am trimis acasa. Eu m-am intalnit cu Sparky, si am mai baut ceva cafele… juice, si apoi la tren… spre casa. Era ora 2 si ceva… eu aveam tren la 4.13.

Aici sunt cateva poze… care poate va dau si indicii catre urmatorul blog:)

[nggallery id="3"]

Dar asta-i o alta poveste :) Care reflecta ce frumos ma inteleg eu cu trenurile :) ( Aka: Acu doi ani spre Bucuresti )

Acest articol a fost publicat în Amintiri și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns