Archive for iunie, 2008

Ce sunt sanzienele?
1. zane( de obicei bune), foarte active in noaptea de 23 spre 24 iunie, adica noaptea sanzienelor;
2. flori care infloresc in a doua parte a lunii iunie, de culoare galben-aurie sau alba, frumos mirositoare; aceste cresc prin livezi, pasuni, margini de padure, poienite;
3. sarbatoarea numita Dragaica, mai ales in sudul Romaniei, care se celebreaza pe 24 iunie;

Majoritatea noastra stiu ca in noaptea de Sanziene( care coincide cu nasterea Sfantului Ioan Botezatorul) ti se arata in vis ursitul, daca iti pui sub perna , inainte de culcare, flori de sanziene. Insa lucrurile sunt cu mult mai profunde din punct de vedere ritualic, deoarece aceasta sarbatoare este strans legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, pagânism si vrajitorie.

ZANE BUNE, ZANE RELE
In conceptia populara, sanzienele sunt zane bune, extraordinar de frumoase care au putere asupra pamantului, asupra holdelor si care ocrotesc recoltele doar daca acestea sunt cinstite cum se cuvine de ziua lor; in popor se crede ca in aceasta noapte magica aceste fapturi umblă pe pământ sau plutesc prin aer şi împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile oamenilor, apără semănăturile de grindină… daca lucrurile facute de ele sunt nesocotite ziua, zanele se fac surate cu inraitele Iele si pedepsesc oamenii care le sunt recunoscatori.

FLORILE DE SANZIENE

Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele adunau florile de Sânziene in buchete, faceau colane si impleteau cununi circulare si cruciforme sau le strangeau in buchetele. Aceste coronite si buchete erau apoi aduse in sat, unde erau asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sânzienele).

Cea mai cautata planta, pentru puterea ei, este cea cunoscuta ca “iarba Sfantului Ion”: este vorba de sanziana, cea cu florile de culoarea soarelui, cunoscuta la unele popoare ca “iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate”. Uscata la focul Sfantului Ion si agatata la fereastra, indeparteaza de casa strigoii si pe toti cei cu ganduri rele; arsa, ea alunga spiritele si diavolii.

DATINI, OBICEIURI, RITURI

In noaptea de Sânziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descântece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale padurilor. Numai astfel vor fi bune de leac.

Fetele isi pun flori de Sânziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca cununa va fi purtata in par sau in sân (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragostoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta. In ajun de Sânziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand:

“Du-te, Soare, vino, Luna/Sânzienele imbuna,/Sa le creasca floarea – floare,/Galbena, mirositoare,/Fetele sa leadune,/Sa le prinda in cunune,/Sa puna la palarie,/Floare pentru cununie,/Babele sa le rosteasca,/Pana-n toamna sa nunteasca.”

A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sânziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga:

“Du-te, Luna, vino, Soare,/Ca tragem la-nsuratoare,/Cununile neursite,/Zac sub hornuri azvarlite“.

Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica/Sânziene, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sânziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi jucati.

Poate ca par povesti si basme spuse pentru copii inainte de a merge la culcare, insa aceste lucruri se intamplau cu adevarat, poate ca prin zonele izolate de civilizatia noastra profana inca se mai intampla, in mod sigur insa foarte timid, de aceea sanzienele par a se fi dat in zilele noastre de partea Ielelor, pentru ca noi nu mai credem in puterile lor, noi le nesocotim, le ignoram.

PENTRU MAI MULTE DETALII:

http://www.romania-israel.com/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=542

http://ro.altermedia.info/religietraditii/sfantul-ioan-botezatorul-dragaica-sanzienele_1419.html
Text preluat de aici.