Lumea mea…

Un drum placut… care s-a schimbat intr-o asteptare febrila a unei masini de tractat, sau degajarea drumului, in creier de munte Asta a fost ziua de ieri, 23 noiembrie 2008, pe DN17/E58 (N 47°16.164′ x E25°1.130′ ) dinspre Vatra Dornei spre Bistrita… inainte de Piatra Fantanele… taman în pasul Tihuța, unde-am stat cam 2h in vijelie, pana a fost degajat drumul

Am filmat, am facut poze… iar aici sunt cateva. Am mai multe, da n-are rost sa le pun toate
Am sa scriu mai mult, cand oi avea timp. Pana atunci… aveti aici cateva mostre din ce-a fost… dar sa stiti ca ce se vede-i mai frumos decat ce era

a note to remember: Niciodata nu pleca la drum fara pepsi si ceva d-ale gurii Mai ales iarna.
Si… tre sa-mi caut o bricheta d-aia de merge si la vant

Mai jos sunt trei filmulete.. facute de mine, asa, la viteza (continue reading…)

    Ma gandeam ce sa mai scriu, si mi-am amintit despre concediul de anul trecut, cand am plecat si eu dupa soare:) Dap… era sfarsitul lui august, si vreme mizerabila prin judet. Asa ca… am vorbit eu cu o amica, sa vad cam pe unde-ar fi ok de “zburat” ca sa am parte si eu de-un pic de caldura solara, si nu doar de galeti de apa:) Vroiam sa merg la mare, si-am ajuns in Galati. Dar… binenteles, cu peripetii:) Ca noh… prea simplu ar fi fost sa inchei aici. Asta-i un alt exemplu tipic pt excursiile mele.

So… povesteam eu joia cu o amica,  ca ce vreme nasoala-i prin Mures, ca vreau sa am parte si de soare, de plimbare…  La un moment, mai in gluma mai in serios, ea zice: pai hai aici, ca aici e soare si bine. Am ras, apoi “da pe bune… chiar ii si ma chemi? sa stii ca nu-mi tre mult sa ma hotarasc, mai mult imi ia sa ajung”. Ea tot zicea, hai hai hai.

Asa ca… n-am stat pe ganduri mult si m-am pus pe cautat. Ce? Trenuri, catre Braila. (da… Braila… o sa aflati mai tarziu de ce ) Nici cum nu imi iesea ruta… asa ca am schimbat “macazu”: maxi taxi pana’n Brasov. Mi-ar mai fi luat inca o postata buna sa ajung in Braila, da macar ajungeam spre dimineata. Gasesc pe un fluturas cu maxi-taxi-uri Bistrita Bucuresti cum ca la miezu noptii aproximativ ar trece un maxi taxi prin Reghin. Sun la dispecerat, si ma planific:) Pana sa vina maxi-ul… mi-am umplut o geanta cu haine, mi-am luat suc (chiar specificase ea sa nu-mi cumpar nimic de pe drum ) le-am zis la ai mei ca ma roiesc in tzara, si dupa ce mi-am incarcat telefoanele si iriveru cu muzica, am iesit la maxi. Aa…. aveam si-o sapca de la Dana, sora mea… cu Siemens. Am zis: yahoo… o s-o pot purta,asa ca o aveam in cap cand am iesit din casa, dupa ce i-am pupacit pe parinti.

Maxi taxi-ul a venit repede, si m-am buricat in el. Mai erau 2 oameni, pe langa sofer. Calatoria se anunta linistita. Mi-am luat bilet pana’n Brasov… si am aflat ca ajung pe la 3-4.. si ca va trebui sa stationez inca vre-o 2 ore pana sa apara maxi-uri spre destinatia mea. Credeti ca-mi pasa? Mi-am pus castile’n urechi si muzica. Mergeam spre ceruri limpezi, nu umbriti de nori de furtuna.

Pana la popas am mai povestit cu ei, de una, de alta… si primisem un sfat: hai pana’n Bucuresti, ca si asa as avea de stat pe degeaba in Brasov… si din Bucuresti am si trenuri si maxi mult mai dese catre Braila. Catre Soare ca deja aflase soferul de ce merg incolo

La popas, m-am trezit ca mi se pune si mie o farfurie de ciorba de fasole… din partea soferului. Asa ca neavand ce sa comentam, 4 oameni am mancat o ciorba super buna, cu ciolan de porc. Lolik, eu cerusem inca paine’n plus. tare buna a fost. Le-am lasat si ciubuc pt ca sapcuta mea aia frumoasa de la Siemens, am uitat-o pe scaun Poanta nasoala era ca mi-am dat seama ca nu o am, dupa vre-o ora de mers. Asa ca nu mai erau cai de intoarcere. Cine-a gasit-o, s-o foloseasca sanatos

Ei, reusisera sa ma convinga, asa ca am mers pana’n Bucuresti cu maxi taxi-ul acela. D-acolo… m-am urcat in altul, spre Braila. Ii dadusem si SMS, ca sunt pe drum (doar dimineata… un fel de surpriza… dar nu completa, pt ca nu ajunsem la ea). Stabilim si unde sa ne intalnim, ii spun in mare cam pe cand ajungem… si iarasi muzica. Era dimineata, si se vedea soarele, cerul senin.. hehe. In sfarsit scapasem de nori. Peste Brasov turna cu galeata…

Bun… aveam biletul, eram intr-un maxi buc-braila-galati si ii spun soferului, unde sa ma lase… O sun din nou, si-i zic cand am intrat in Braila: vezi ca-s aproape, haida.

D-aci incepe un moment tare hilar. Ma dau jos din maxi, ma orientez, trec strada, si ma pozitionez exact unde stabilisem… O sun. Ea zice ca ajunge intr-un minut. Ma uit in jur… era si o mini florarie aproape, o banca… intersectie, oameni in haine subtiri si de vara. Hmm… soarele:D deci imi placea. Ma suna… ma uitam dupa ea.

N-o vad, asa ca ii raspund, si o intreb: no, unde esti?

Ea:pai aici, tu unde esti? Ne uitam amandoi in jur… da de ne vedem. Vezi poveste… nu ne vedeam. Si-o intreb: auzi tu… da cate cladiri d-astea aveti voi in Braila? poate m-o lasat soferu la alta.. si noh… vin eu.

Stupoare pe capul ei: “BRAILA? ce cauti tu in Braila?! Eu sunt in Galati!” Boooooooom!!!! Cum se intamplase asa ceva? Ma uit in tel.. si vad: Braila – Mariana . Sa mori de ras nu alta… vorbisem cu ea odata, si o trecusem aiurea in telefon. Phew…. amu trebuia sa ajung in Galati Fac cu mana la un taxi, si ii zic: la maxi taxi spre Galati Hmm… iar o comisem… incurca lume ce is. Am facut-o sa mai astepte inca o ora, pana am aparut si eu prin peisajul Galatiului.

Am stat acolo 3 zile, pana duminica, si apoi pe o ploicica mica, m-am urcat in acc de Galati-Timisoara, sa ajung acasa. Venea Dana , sora mea acasa , si deh… s-o mai vad si eu.

Lasam ploaie in Galati, si venea soarele la noi, in judet Cum ma apropriam mai tare de Reghin, cum era mai senin. Am ajuns acasa pe o caldura caniculara… cam cum ii acu.. Obosit, somnoros. In compartiment avusem companie 2 batranele care aveau chef de vorbit. Si-au vorbit, si m-au captat si pe mine in discutie.

Ne-am trezit duminica dimineata (29 Iulie 2007) plini de voie buna. Eram langa cabana Voina, in cort, dar aveam masina care sa ne coboare in vale…

Desi ne parea rau ca plecam, incepea serviciul, si nu se putea amana concediul. Ionut ar mai fi vrut sa mai stam, ii vedeam in ochi asta, si ca ii parea rau ca nu apucasem sa facem traseul pe creasta, spre Cuca.

Ne-am intalnit cu cei de seara trecuta pe terasa la cabana, si dupa ce-am baut si noi cate-o cafea, ne-am urcat in Loganul lor(chiar are portbagaj super ) si la drum, spre Leresti, apoi Campulung. Pe drum, am mai povestit cu ei, erau super de treaba. Mergeau pana’n Bucuresti, asa ca m-am gandit ca sa facem asa: Elena cu ei… si eu cu Ionut, maxi taxi spre Brasov si apoi Reghin. N-au vrut sa ne ia nici un ban! Asta da gest de binefacere, sa duci pe gratis, pe un drum destul de rau, si incarcata masina cu 6 oameni si bagajele aferente. (continue reading…)

Sambata dimineata, ultima mea sambata din concediu, am facut ochi in refugiul Iezer, matinal chiar. Ma gadila soarele la nas, asa ca m-am trezit stranutand Nu eram racit, in refugiu era caldut. Ne-am facut cate-o cafea… sa ne trezim, si am iesit in soare. Mirare, dormisem foarte bine. Ne-am uitat in jur, si surpriza, sus la Crucea Ateneului, un alt pct turistic, chiar langa marcaj, o masina. O vedeam pentru ca lucea in soare, foarte tare. La inceput nu ne-a venit a crede ca-i masina, dar ne-a fost confirmat. (Mai jos, in acest articol)

Ne-a fost târşă să facem foc, asa ca am baut cafelele reci. Hehe, the power of 3 in 1:) Mi-am spalat ochii in apele reci ale lacului Iezer, si am admirat inca o data peisajul. Chiar e tare frumos. Mi-am pus in gand notita: Mai vin! Ne-am apucat de facut bagajele de drumul spre intoarcere… aveam plan sa ajungem sambata seara in Brasov sau Bucuresti, ca sa avem cu ce ajunge acasa. Hehe, planul de “acasa” nu se potriveste cu cel din targ. S-a adeverit, din nou. Ne-am uitat din nou pe harta, si am ales traseul bulina albastra, care cobora prin Jepi, de-a lungul unui pârâu, pana aproape de barajul de langa cabana Batrana, de unde, pe drum forestier, am fi ajuns inapoi in Voina. (continue reading…)

    Era vineri dimineata, 27 Iulie, iar soarele ne zambea, indemnandu-ne sa mergem mai departe. Am facut o gramada de poze pe drum… Imi amintisem si de rhododendroni, ce ne povestise omul din maxi-taxiul ce ne duse din campulung pana’n Leresti. Pt cei ce nu stiu, rhododendronul e viagra naturala:)

Pe traseu, care desi noi credeam ca nu va fi chiar asa de ondulat, ne-am mai ras un pic. De ce? din cauza marcajelor… Care-s pe varf de culmi. Vezi 2, si zici: de aici incolo coboram, dar cand ajungi la el… observi ca este un stalp de marcaj si mai sus, pe o alta creasta:) Ohohoo… cand am ajuns sa vedem refugiul iezer, nici ca ne mai pasa. Umblasem destul de mult, cu bagajele’n spinare. La un moment dat mi-am luat si eu pantaloni lungi pe mine, ca batea un vant destul de rece… Da, soarele ardea , dar si cand vantul batea… te infiorai La un moment dat, la o pauza pe un varf plesuv, era s-o ia bagajele noastre la vale… a venit o pleazna de vant pe neasteptate, de era si pe noi sa ne ia de pe picioare. Si mie sa-mi zboare sapca. Uha… belea mare de se intampla. O primisem cadou:) Sa revin.. in vale, se vedea refugiul Iezer! care stiam ca-i la cota 2135 sau 2165… (aveam 2 harti, una veche, una noua) iar noi eram cu muult deasupra. Logica m-a facut sa scot un chiot: Hei popor, am trecut de cota 2200, si am pornit de la cota 900!!! Cine-i ca noi? Sa urce 1300 metri (bine, in 2 zile, ca ne-am cascat ochii ca prostii la peisaje, dar s-a meritat ) ) (continue reading…)