Cu bastonul prin Bucuresti

Ma gandeam cum sa intitulez acest articol, si mi-am amintit de acea carte din copilarie “Cu bastonul prin Bucuresti”… o gasisem in pod, pe langa multe alte carti de le urcase bunica sus… Era scrisa de Tudor Arghezi…cu o coperta de era roasa putin de soareci 🙂

Venisem de la mare, si imi faceam planuri deja in ce parte s-o iau. Planul era :Curtea de Arges… Cozia… Targoviste… Sibiu, si ajungeam din nou in Transilvania, si apoi spre nord, Baia Mare, Alesd si Felix a “must have” point, unde aveam prieteni pe care nu-i vazusem de mult.. Atat ca seara m-a sunat sorella mea si mi-a zis ca n-ar fi rau sa trec p-acasa un pic, sa ne vedem si noi, ca urma sa plece ea in concediu, sejur in Antalia cu prietenu ei, de joi (adica de maine). Asa ca mi-am schimbat un pic planurile, si am mers prin Brasov, Tirgu Mures, Reghin.

Dar sa revin, m-am luat la plimbare prin Bucuresti, cu o sapca legata de-o borseta mica mica, unde-mi tineam telefoanele si portofelul.

M-am oprit la cate-o terasa… m-am bagat prin magazine, studiind oamenii, preturile, ba chiar cumparandu-mi si mie cate ceva:)

M-am plimbarit si cu metroul, si cu mijloace de circulat la suprafata, mergand aiurea:) Am ajuns si in capete de linie, ba chiar si cum se mergea catre Alexandria, era o statie cunoscuta mie de acu cativa ani, aveam eu iubita alexandreanca:)

Stiu ca era cald, dar m-am plimbat jumatate de zi, si am vazut multe. Sincer, nu-mi prea tihneste metropola asta…

Oamenii pe care-i vedeam DOAR plimbandu-se, erau foarte foarte rari. Majoritatea erau cu capul in pamant, vitezomani pe trotuar, sau vb la telefon prin handsfree, uitandu-se in jur sa nu-i vada nu stiu care… Lovindu-se unul de altul… fara sa zica parol macar, sau sa vada de n-a nenorocit-o pe femeia saraca…


Am vazut si faze nasoale, mai ales in autobus… urcau oameni batrani in bus, si se bagau in tine chiar daca aveau loc cat pentru 2 ca ei (busu statea in loc) fara sa zica nimic. Eu singur am patit-o de 4 ori. La al patrulea n-am rezistat, si i-am batut umarul si i-am spus:

-Nu va suparati, de ce nu luati loc? Piciorul meu s-a saturat de dumneavoastra…. (Ma calcase de 3 ori, cum se balanganea busu)
-El: Cobor.

-Eu: …Multumesc frumos… si m-am asezat eu 🙂 De tinut minte, nu astepta sa-ti zica cineva pardon, inseamna ca nu-i bucurestean pur sange:) (Glumesc:P)

Acu… oare ce-o inteles omul cela din ce ii spusem eu? Sau unde-i zburau gandurile… nu conteaza..


O alta situatie penibila (cel putin din pct meu de vedere), la Gulliver, un mini/maxi market in Gara de Nord…Imi cumparasem si eu un ice tea si ceva d-ale gurii seara… sa am de papat, si stateam la rand, la casa. inaintea mea cu 5 (cinci) oameni se aude vocea casieritei: “Sefa.. nu mai avem pungute din alea gratis… Ce fac?” si raspunsul Sefei: “Nu mai sunt, doar pe dimineata… lasa, da sacose (la cuvantul asta o sa revin mai tarziu, sper) de 2.000 ca-s bune si alea… nu tre sa plateasca mult.Trec 3 cumparatori… iau ei degajati sacose din cele de 2.000, si ajunge cel din fata mea, ce cumparase 2l de suc, o paine si 2 inghetate mici.Le trece casiera in casa… il intreaba frumos daca doreste si sacosa la ele… omul zice : “Nu” si ii intinde cardul.Si apoi incepe: Dar vreau plasute din cele gratis pentru suc si inghetata!Domnisoara de la casa: Domnule, am anuntat de dinainte ca nu mai sunt, doriti o sacosa in schimb? e 2.000. El: NU! Aduceti condica de reclamatii. Vreau sa fac sesizare! Cum se poate sa nu aveti pungi gratis? Eu vreau din acelea, nu vreau sa platesc nimic!Casiera… deja putin rosie la fatza… pai am anuntat cu 3 persoane inaintea dumneavoastra ca nu mai avem pungi, si erati aici. Ce putem face? stiati…El: Nu ma intereseaza, nu vreau sa platesc si sacosa! Vreau condica de reclamatii!Intre timp apare si sefa ei… cu condica de reclamatii. Intre timp si-a bagat si pinul ca sa faca plata prin card, si am urmat eu. Pe ala, un om la vre-o 45 de ani, l-a luat sefa la dialog, ca sa isi poata continua casiera treaba.Imi platesc ce aveam, si cer 3 sacose:P Omu discuta, si se blocase un moment, apoi a continuat sa se certe cu shefa:)Mi-am bagat cumparaturile intr-o plasa d-aia (ce naiba, erau 20 de bani!) si celelalte 2 le-am impaturit frumos in 4, si le-am lasat acolo.I-am zambit frumos fetei si am zis zambind: astea, pentru viitori clienti, lumea nu-i asa rea pe cat pare. Le-am urat o seara frumoasa (era 11 seara) si am plecat, dupa ce i-am tras din ochi tipei:)Cred ca certaretul s-o blocat tare rau, ca am plecat intr-o liniste totala din magazin. Fata de la casa si shefa zambeau cand am inchis usa, ca m-am uitat inapoi. Certaretul… avea o fatza cam schimonosita. Da ce-mi pasa? Nesimtirea si comportarea lui fata de ele meritau intepatura 🙂

A doua zi cand am mers sa-mi fac proviziile de drum ( 2 sticle de ice tea ) tot de la ei, era alta casiera, dar aceasi sefa. Cand m-a vazut, a venit la mine si mi-a multumit pentru gestul de-l facusem, si mi-a zis ca ala a iesit la un minut dupa mine, foarte nervos, da-si cumparase sacose pentru fiecare produs:)) 1 pt paine, suc, si fiecare bol de inghetata:)) Si ca platise CASH:)) exact 80 de bani:P Avar nevoie mare….

A… am primit si eu o inghetata, din partea “casei” si urari de drum bun. Hihi, si 2 pupici.

Oameni si oameni… nu-i asa? Cele doua de mai sus, mai ales prima parte, mi-au lasau un gust putin amar.



Ce sa mai zic? pe langa multele observatii de le-am tras in timpul de ma plimbam prin Bucurestii noi am avut parte si de multe momente frumoase, cum ar fi plimbari prin parcul Cismigiu, Herastrau… intalniri cu oameni dragi mie, Diana, am vazut si-o mica broscuta in parc, de ii facusem si poza… care mi-au placut tare mult:)Multumesc Alex si Amalia, si mai ales, multumesc Andreea, a fost o seara frumoasa, in care chiar mi-a placut sa stau si sa conversam. Limonada si pizza incropita de mine ad-hoc, au fost super super, delicioase.Si parerea de mi-o formasem despre tine pe inlink, de la prima poza vazuta, nu mi s-a stirbit deloc:) Andreea… aceasi persoana carismatica si plina de viata. Pupici.

Acest articol a fost publicat în Amintiri, D'ale mele, Drumetii, Ganduri si cugetari, Jurnal, Vama Veche 2007 și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cu bastonul prin Bucuresti

  1. alexandru spune:

    Foarte interesant!!! Am sa mai revin, citind textele am sentimentul ca si “vad” descrierea, nu numai o lectura… Da, da am s amai revin!
    Sa auzim de bine,
    alex

  2. Adniana spune:

    Hmmmmmmm…. Ce pot sa spun, aceeasi parere o am si eu despre bucuresteni. Dar atat m-am invatat cu agitatia de aici, cu nervii consumati, incat cand ma indepartez de el mi se pare ca nu traiesc 😛
    Iar oamenii, sunt la fel ca peste tot. Daca nu zice pardon nu inseamna ca e neaparat bucurestean get-beget, sa nu generalizam, ci doar ca ii lipsesc cei 7 ani de acasa ;). Sau poate judec eu gresit, ca doar mi’s de la tara 😛

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.