Drumetie in Muntii Iezer : Bucuresti-Campulung

Ultima saptamana de concediu… pe unde sa mai merg, pe unde sa ma plimb? vazusem multe, dar mai vroiam.

“Fugeam” si de-o estimare la un proiect mai vechi, nu vroiam ca munca sa-mi strice concediul, care era atat de frumos. Nici pe net nu prea intram, era atat de bine sa faci orice altceva:)

Asa ca luni deja aveam plan de drumetie… Dar… Unde?:) Oki… muntii nostri, atatea locuri de umblat, atatea coclauri nestrabatute de picioarele mele, asa ca aveam de unde alege. Hodoronc tronc, si Ionut avea chef de munti. Asa ca eram deja doi. In plus, mai apare o invitatie de la o amica, Elena, bucuresteanca si ea (din Galati de loc) si ne-am pus pe socotit: miercuri, joi, vineri, sambata si duminica inapoi.

Toate bune si frumoase… dar unde plecăm?… deja era marti… Zic eu proverbiala faza cu inchisul ochilor si aratat pe harta Romaniei, si din 3 incercari, ies Muntii Apuseni, Calimanii si Muntii Fagaras: Iezer-Papusa. Apusenii prea departe de Elena, Calimanii de noi, asa ca am optat muntii Iezer Papusa 🙂

Si apoi a inceput avalansa… viteza pregatirilor:)

Era marti, ora 5pm. Merg home, ma arunc pe infofer.ro, si aflu ca este tren de noapte, un accelerat, pana’n Bucuresti. Notez, si apoi ma documentez de drumul spre munti. Aveam harti, aveam trasee, trebuia sa ajungem in Lereşti, si de acolo la cabana Voina. De la cabana incepeau traseele. Am gasit ca ajungem bine pe ruta Bucuresti->Pitesti->Campulung->Lereşti cu maxi taxi-uri.

La 9 fara 10, eram in gara, impreuna cu Ionut, caruia i-am dat si-un rucsac, si eu (asta-i alta faza comica) imi cumparasem singuru rucsac de-l gasii in Reghin. Halal rucsac. Pana miercuri la 10am, deja se descususe in cateva locuri 🙂 Material slab, rucsac de oras:) nu de urcat cu el incarcat pe munte. Da a fost bun si el, de cateva ori:) Aflati pe parcurs.

Ne urcam in tren, si pornim spre Bucuresti, unde ne-am intalnit dimineata cu Elena si am mers sa facem cumparaturile de rigoare. Taman in ” Care’ fou’ “:) cum ii tot ziceam eu. Imi dau seama cu stupoare ca nu imi pusem bocanci de munte si tacamuri. Asa ca m-am echipat cu bocanci noi (har domnului ca i-am luat, ca cu adidasii acolo ramaneam, pe coclauri, in mijloc de padure:) ) si tacamuri, plus mancare, pentru 3-4 zile. Am cautat rucsaci, dar pauza. Ne decidem repede, nu era timp de pierdut, luam unul din Pitesti, sigur gasim acolo:)

Back la Elena, unde dupa ce-am facut fiecare un duş fulger, sa ne racorim oleaca de caldura si canicula Bucurestiului, mergem la autogara (Basarab, Dorobanti, Obor, nu mai stiu, de unde se luau busuri catre Pitesti sau Campulung. La 10 minute eram deja in autobus, cu sticlele de apa minerala si plata la indemana:)

Purcedem la drum, si ajungem repejor in Pitesti, pe autostrada. Desi aflasem ca se lucreaza pe drum, n-am avut probleme, n-a fost inghesuiala. Bun… ajunsi in Pitesti, sa ne orientam catre magazine mari, unde sa-mi gasesc rucsac:) Ca al meu deja era cusut un pic, si mi-era groaza sa urc cu el pe munte. Ţuşti in taxi şi aţă la un complex mare de magazine… unde ne asteptam sa gasim si noi rucsaci. Ciuciu, n-aveau decat d-aia mici, de plimbare.

Ce ne facem, cu al meu nu era de urcat… si eram cam in impas. Declar pauza de masa, si ne luam cate un sandvis sau pizza fiecare de la Spring… Observ pe masa revista 7 seri, si ma pun pe cautat, da de gasesc magazine cu materiale sportive si iau de acolo. Pauza…

Nici un magazin nu era trecut acolo, cu echipament sportiv. Dar… ce vad? Club montan. Asociatia de alpinism Pitesti, era trecuta acolo, cu nr de telefon. Ultima solutie, zic eu, si pun mana pe telefon. Vorbesc cateva minute cu seful asociatiei, ii explic beleaua mea, si il rog sa ma indrume spre un magazin de profil. Domnul de la capatul celalalt al telefonului, super amabil, ma indruma spre un magazin nou deschis, “Crin Montan” unde as gasi orice mi-ar trebui pentru alpinism. Bucuros nevoie mare, si cu revista pe coperta careia am scris cum sa ajung la respectivul magazin, coboram veseli la taxi-uri. Deja era amiaza… si noi inca nu ajunsem pe munte:)

Urcam in taxi, si ii explic soferului ca vrem sa facem un circuit: Magazinu meu, apoi inapoi de unde ne-a luat, si inca un pic inainte, spre iesirea din pitesti, sa luam bus spre Campulung. Soferul ne-a dus repede, dar tin sa precizez ca a fost un ghid super! Imi pare rau ca nu i-am cerut carte de vizita… Stiu doar ca-l cheama Marin. Toata stima pentru dansul.

Asa am ajuns eu la “Crin Montan”, de unde mi-am luat o harta cu muntii Fagaras (includea si muntii Iezer-Papusa si traseele aferente) si un rucsac de 80l, tare frumusel, si bine facut, cusut (probat personal de mine).

Acu eram echipati, n-am avut decat sa transbordez dintr-un rucsac in celalalt hainele, sacul de dormit si mancarea. Al nou rucsac era mai mare, asa ca, la insistentele celorlalti am pus si cel vechi, impachetat. “Cine stie, poate-i vei gasi folos pe munte si lui, ii pacat sa-l arunci”. I-am gasit foloase, destule:)

Continuarea… in articolul urmator: Spre Cabana Voina

Acest articol a fost publicat în Amintiri, Drumetii, Muntii Iezer 2007 și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.