Spre Galati… anul trecut.

    Ma gandeam ce sa mai scriu, si mi-am amintit despre concediul de anul trecut, cand am plecat si eu dupa soare:) Dap… era sfarsitul lui august, si vreme mizerabila prin judet. Asa ca… am vorbit eu cu o amica, sa vad cam pe unde-ar fi ok de “zburat” ca sa am parte si eu de-un pic de caldura solara, si nu doar de galeti de apa:) Vroiam sa merg la mare, si-am ajuns in Galati. Dar… binenteles, cu peripetii:) Ca noh… prea simplu ar fi fost sa inchei aici. Asta-i un alt exemplu tipic pt excursiile mele.

So… povesteam eu joia cu o amica,  ca ce vreme nasoala-i prin Mures, ca vreau sa am parte si de soare, de plimbare…  La un moment, mai in gluma mai in serios, ea zice: pai hai aici, ca aici e soare si bine. Am ras, apoi “da pe bune… chiar ii si ma chemi? sa stii ca nu-mi tre mult sa ma hotarasc, mai mult imi ia sa ajung”. Ea tot zicea, hai hai hai.

Asa ca… n-am stat pe ganduri mult si m-am pus pe cautat. Ce? Trenuri, catre Braila. (da… Braila… o sa aflati mai tarziu de ce 🙂 ) Nici cum nu imi iesea ruta… asa ca am schimbat “macazu”: maxi taxi pana’n Brasov. Mi-ar mai fi luat inca o postata buna sa ajung in Braila, da macar ajungeam spre dimineata. Gasesc pe un fluturas cu maxi-taxi-uri Bistrita Bucuresti cum ca la miezu noptii aproximativ ar trece un maxi taxi prin Reghin. Sun la dispecerat, si ma planific:) Pana sa vina maxi-ul… mi-am umplut o geanta cu haine, mi-am luat suc (chiar specificase ea sa nu-mi cumpar nimic de pe drum 🙂 ) le-am zis la ai mei ca ma roiesc in tzara, si dupa ce mi-am incarcat telefoanele si iriveru cu muzica, am iesit la maxi. Aa…. aveam si-o sapca de la Dana, sora mea… cu Siemens. Am zis: yahoo… o s-o pot purta,asa ca o aveam in cap cand am iesit din casa, dupa ce i-am pupacit pe parinti.

Maxi taxi-ul a venit repede, si m-am buricat in el. Mai erau 2 oameni, pe langa sofer. Calatoria se anunta linistita. Mi-am luat bilet pana’n Brasov… si am aflat ca ajung pe la 3-4.. si ca va trebui sa stationez inca vre-o 2 ore pana sa apara maxi-uri spre destinatia mea. Credeti ca-mi pasa? Mi-am pus castile’n urechi si muzica. Mergeam spre ceruri limpezi, nu umbriti de nori de furtuna.

Pana la popas am mai povestit cu ei, de una, de alta… si primisem un sfat: hai pana’n Bucuresti, ca si asa as avea de stat pe degeaba in Brasov… si din Bucuresti am si trenuri si maxi mult mai dese catre Braila. Catre Soare 🙂 ca deja aflase soferul de ce merg incolo 🙂

La popas, m-am trezit ca mi se pune si mie o farfurie de ciorba de fasole… din partea soferului. Asa ca neavand ce sa comentam, 4 oameni am mancat o ciorba super buna, cu ciolan de porc. Lolik, eu cerusem inca paine’n plus. tare buna a fost. Le-am lasat si ciubuc 🙂 pt ca sapcuta mea aia frumoasa de la Siemens, am uitat-o pe scaun 🙁 Poanta nasoala era ca mi-am dat seama ca nu o am, dupa vre-o ora de mers. Asa ca nu mai erau cai de intoarcere. Cine-a gasit-o, s-o foloseasca sanatos 🙂

Ei, reusisera sa ma convinga, asa ca am mers pana’n Bucuresti cu maxi taxi-ul acela. D-acolo… m-am urcat in altul, spre Braila. Ii dadusem si SMS, ca sunt pe drum (doar dimineata… un fel de surpriza… dar nu completa, pt ca nu ajunsem la ea). Stabilim si unde sa ne intalnim, ii spun in mare cam pe cand ajungem… si iarasi muzica. Era dimineata, si se vedea soarele, cerul senin.. hehe. In sfarsit scapasem de nori. Peste Brasov turna cu galeata…

Bun… aveam biletul, eram intr-un maxi buc-braila-galati si ii spun soferului, unde sa ma lase… O sun din nou, si-i zic cand am intrat in Braila: vezi ca-s aproape, haida.

D-aci incepe un moment tare hilar. Ma dau jos din maxi, ma orientez, trec strada, si ma pozitionez exact unde stabilisem… O sun. Ea zice ca ajunge intr-un minut. Ma uit in jur… era si o mini florarie aproape, o banca… intersectie, oameni in haine subtiri si de vara. Hmm… soarele:D deci imi placea. Ma suna… ma uitam dupa ea.

N-o vad, asa ca ii raspund, si o intreb: no, unde esti?

Ea:pai aici, tu unde esti? Ne uitam amandoi in jur… da de ne vedem. Vezi poveste… nu ne vedeam. Si-o intreb: auzi tu… da cate cladiri d-astea aveti voi in Braila? poate m-o lasat soferu la alta.. si noh… vin eu.

Stupoare pe capul ei: “BRAILA? ce cauti tu in Braila?! Eu sunt in Galati!” Boooooooom!!!! Cum se intamplase asa ceva? Ma uit in tel.. si vad: Braila – Mariana . Sa mori de ras nu alta… vorbisem cu ea odata, si o trecusem aiurea in telefon. Phew…. amu trebuia sa ajung in Galati 🙂 Fac cu mana la un taxi, si ii zic: la maxi taxi spre Galati 🙂 Hmm… iar o comisem… incurca lume ce is. Am facut-o sa mai astepte inca o ora, pana am aparut si eu prin peisajul Galatiului.

Am stat acolo 3 zile, pana duminica, si apoi pe o ploicica mica, m-am urcat in acc de Galati-Timisoara, sa ajung acasa. Venea Dana , sora mea acasa , si deh… s-o mai vad si eu.

Lasam ploaie in Galati, si venea soarele la noi, in judet 🙂 Cum ma apropriam mai tare de Reghin, cum era mai senin. Am ajuns acasa pe o caldura caniculara… cam cum ii acu.. Obosit, somnoros. In compartiment avusem companie 2 batranele care aveau chef de vorbit. Si-au vorbit, si m-au captat si pe mine in discutie.

Acest articol a fost publicat în Amintiri, D'ale mele, Drumetii, Jurnal și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.