Spiritul sarbatorilor… la Cacuci:)

Vorbeam și eu de sărbători, cât de frumos era să le petreci la țară, să mergi la colindat pe ulițe înzăpezite… cîntînd cât ne țineau bojocii un “Viflaime Viflaime”, trei păstori… și multe altele… Mergeam să strângem bani ? Nu… primeam cozonaci, prăjiturele… fructe, multe fructe 🙂 Și eram tare tare încântați dacă primeam… PERE 🙂 Da… la noi în sat se făceau niște pere… pur și simplu delicioase. Hehe… toamna mai mergeam la “furat” din pomi, din livada

Ce mi-am amintit acum, e de mult, da sunt poante haioase… să zicem 🙂

Eram la bunica la Căcuci, era Craciunul, și binenteles că am mers la colindat, împreună cu Neluțu, un vecin, de-o varstă cu mine. Adică pe total, nu adunam de-un buletin 😛

Mergem noi și colindăm tot satul, prin nămeți… din casă’n casă… Ajungem și la o femeie batrână… care încearcă să ne păcălească cu niste leuți… i-am schimbat o hârtie de nush câți lei, si apoi ea: Ce mai stați, v-am dat bani deja. Să-i dau si rest inapoi 🙂 hehe… și-o gasit nănașii cu noi doi, că dacă am vazut că nu vrea sa ne dea nimic pt c-am colindat-o… i-am zis (deh, minte de copil) “Multumim c-ati primit colinda, luați și banii ăștia și să n-aveți haznă de ei. Și io o să-l întreb pe tata cum ii faza cu schimbatu banilor și luat de fraier, că nu sunt la școală.” și m-am întors către Neluțu, “hai să mergem, dă-o naibii, mai bine ne dădea pere, si gata.” Bătrânica, schimbată la față cand auzise ca io ma duc să mă plâng la tata (care era dascăl si învățător, plus că noi eram o familie respectată în sat) schimbă foaia.. “stați copii, că eu vroiam să văd daca sunteți isteți numa” și ne îndesa in plăsucă pere, și leii ăia 🙂 Am luat perele, și i-am lăsat leii… zicând: “banii ăștia să fie pentru perele de vi le-am furat din pom. Sărumânaaaaaaaa…. ” si tuleo vere pe ușă afară , că nu mai scapam de ea. Hehe. Si asta-i doar o pățanie… mai urmează una 🙂

Era deja noapte… iarna soarele se ascunde repede 🙂 și noi colindam de ore bune… ce ne hotaram? Hai să nu mai mergem nicăieri, și mâine e o zi, si să scurtăm drumu spre casă, prin cimitir, si apoi prin rât, direct la poartă la noi. Unde să imparțim banii, prajiturile, fructele 🙂
Planu făcut, purcedem… trecem prin cimitir… când… ce-mi coace mie mintea cea tânară ? “Io il colind pe moșu!” Așa că, după ce l-am trombonit și pe Neluțu să ma acompanieze ( altfel mergea singur acasă, hehe. ) în schimbul câtorva ciocolățele… ne-am trântit în zăpadă lângă mormântul bunicului și ne-am pus pe colindat… toate colinzile pe care le stiam. A fost un moment atât de puternic… încât imi amintesc și acum… aveam o bucurie de nedescris, că-mi colind moșul, și împart cu el ceva din bucuria sărbătorilor și a vechilor obiceiuri… A fost ceva… magic. Liniște, fulgi de nea… si două voci cristaline de copii cântând colinde…

Neluțu, după un timp,luat la întrebări pe unde umblasem, a zis și de cimitir, si iscodit bine bine, a scuipat tot 🙂 Am venit în vacanța de vară înapoi la bunica, și ce sa vezi? Mă întreabă o altă vecină, dacă o s-o colind si pe ea.. dupa ce moare. Eu, cu mintea de copil: “Nu… io l-am colindat pe moșu, că îl iubesc! Da pe dumneata nici nu te cunosc ” 🙂

Ah, mi-am mai amintit de ceva… avea bunica un televizor Diamant, alb negru… și știu c-am întrebat-o dacă ia televizorul cu ea după ce merge la moșu, ca să se mai uite la el… sau ni-l lasă nouă sa ne uitam 🙂 Tata o zis că imi dă numa televizoare :)) (de cap)

Mi-e dor de bunici, de toti…. deși îi port în gânduri…

Acest articol a fost publicat în Amintiri, D'ale mele, Ganduri si cugetari și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Spiritul sarbatorilor… la Cacuci:)

  1. Teodorescu Corneliu spune:

    Salut ,

    Povestirile se intampla in satul Cacuciu din Beica de Jos ?
    Bunicul meu era din acest sat si imi doresc mult sa vizitez zona.
    Numele lui era Pop Alexandru si a plecat de tanar la Bucuresti pentru o paine mai buna.
    Poate reusesc anul acesta sa vizitez zona sa vad de unde vine 25% din zestrea mea genetica.
    Desi nu am vazut aceste meleaguri ma simt intr-un fel legat de ele.

    Numai bine

    Teo

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.